Pământul, o mare ”insulă” care nu ne mai poate susține

Este posibil ca secolul XXI să fie decisiv pentru implementarea Noii Ordini Mondiale. Declarațiile uimitoare ale oamenilor de știință, precum și cele al politicienilor, oamenilor de afaceri sau celebrităților ne invită să ne punem semne de întrebare legate de viitorul planetei noastre. Codex Alimentarius, virusuri ca HIV sau H1N1, armele psihotronice sau criza economică ar putea fi instrumente menite să decimeze populația planetei.

Dacă ar fi să considerăm declarațiile unor politicieni, oameni de afacere cunoscuți, economiști sau oameni de știință respectați, aceste „măsuri” ar putea aparține unor grupări care au ca interes decimarea populației mondiale.

„Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni … Noi trebuie să mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operaţiunea va cere multe decizii aparent brutale şi lipsite de inimă.”, Paul Ehrlich, profesor al Universității Stanford, în cartea : „Bomba numita Populaţie”.

„Graviditatea ar trebui să fie o crima împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la Guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare.”, David Brower, directorul executiv al Sierra Club.

„Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice.”, Mihail Gorbaciov

„O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală”, Ted Turner, într-un interviu pentru revista Audubon.

„Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate. Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%.” – Dr. Henry Kissinger

Există și în România oficiali care consideră că suntem prea mulți. Adjunctul Poliției Comunitare din Sectorul 1 a gasit o soluție: cerșetorii ar trebui „exterminați”. „În această primăvară am început un plan de acțiune antișmecherie, declanșat la dispoziția primarului Chiliman, prin care oameni ai străzii, parcangii, cerșetori și cei care parchează încurcând pe ceilalți, sunt prinși, triați, sancționați, în funcție de situație. Este aproape imposibil să-i extermini, pentru că se întorc”, a declarat, de curând, Iosif Bălan.

Una dintre cele mai șocante afirmații, care poate fi asociată perioadei de criză mondială pe care o traversăm în prezent, aparține lui David Rockefeller, unul dintre cei mai bogați omeni de afaceri americani, care în timpul unui discurs din 23 septembrie 1994, care a avut loc la un dineu al ambasadorilor ONU, spunea:
„Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

Potrivit unor specialiști americani, dacă toate resursele care se găsesc pe Terra ar fi folosite cu unicul scop de a asigura hrana populației, acestea ar putea susține aproximativ 15 miliarde de oameni.

Dacă în anul 1907 populația planetei era de 1.7 miliarde, aceasta a crescut de mai bine de 4 ori până la 31 octombrie 2011, când a atins 7 miliarde. În fiecare secundă se nasc 5 oameni și mor 2. Aproximativ 87 de milioane de oameni se nasc, anual, pe Terra. Specialiștii estimează că în anul 2050 populația globului va atinge 12 miliarde.

Niciun specialist nu a putut determina, însă, cu exactitate, care ar fi capacitatea limită a populației în cazul planetei noastre. Au fost realizate mai multe estimări, dar acestea nu pot fi aplicate direct condițiilor din ecosistemul nostru. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate ști, cu exactitate, dacă nu cumva populația actuală a depășit capacitatea limită a Terrei.

Vă propun să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că planeta noastră poate fi comparată cu o insulă. Oamenii care trăiesc aici pot consuma doar resursele disponibile pe teritoriul insulei și cele pe care le pot atinge, deplasându-se pe o rază de câțiva km de țărm, cu ajutorul unor bărci de pescuit. Nu există catastrofe naturale și nici imigranți sau emigranți. Locuitorii nu pot ajunge pe o altă insulă cu bărcile pe care le dețin. Aceste condiții fiind îndeplinite, capacitatea limită a populației reprezintă numărul de oameni care pot popula insula și care trăiesc în condiții normale de subzistență. Când capcitatea limită a populației va fi depășită, o parte dintre locuitori nu vor mai avea cu ce să se hrănească.

Citește continuarea aici.

Atentatul de la 11 septembrie 2001 ar fi putut fi evitat

Statele Unite aveau posibilitatea de a evita atentatul de la 11 septembrie 2001. Jurnalistul David Rose de la Vanity Fair a realizat o investigaţie în urma căreia a concluzionat că dacă FBI și CIA nu ar fi avut o dispută în legătură cu licența pentru o rețea de telefonie și internet care urma să fie montată în Afganistan și Taliban, s-ar fi putut intercepta discuţiile privind atacurile.

Afghan Wireless, compania care trebuia să instaleze, în anul 1999, o rețeaua în cele doua țări, ar fi fost, la vremea aceea, singurul operator care ar fi oferit telefonie mobilă pe piața afgană. Având în vedere că talibanii și afganii doreau ca noua rețea de telefonie să utilizeze echipament american, ar fi fost ușor pentru NSA și FBI să monteze circuite suplimentare care să le permită să spioneze apelurile efectuate în cele două țări.

Compania Afghan Wireless aparținea omului de afaceri american, de origine afgană, Ehsan Bayat, care era şi spion american pentru FBI, având relații apropiate cu grupurile de teroriști islamiști și cu șefii acestora. Bayat a fost cheia catre politicienii din Afganistan și Taliban, printre aceștia numărându-se și ministru de externe Wakil Ahmed Muttawakil care era și purtător de cuvânt al liderului taliban, Mullah Mohammed Omar.

Bayat și-a ales ca asociați pentru Afghan Wireless doi britanici, Stuart Bentham și Lord Michael Cecil, iar 20% din caștiguri i le-ar fi oferit ministrului afgan al comunicațiilor. Președintele Clinton a dat o ordonanță prin care a interzis americanilor să aibă afaceri cu talibanii și de aceea, FBI a cerut o excepție pentru afacerea lui Bayat. NSA (Naţional Security Agency) s-a alăturat operațiunii și a investit chiar și o sumă de 30 de milioane de dolari pentru a face posibilă instalarea rețelei.

Ultimul obstacol al operațiunii a apărut în 2000, atunci când CIA s-a alăturat grupului și a solicitat control total asupra Afghan Wireless și înlăturarea britanicilor din afacerea lui Bayat. Partenerii britanici a lui Bayat l-au dat în judecată pe acesta, atunci când au înțeles că trebuie să se retragă. Acțiunea celor doi a fost oprită, iar Stuart Bentham și Lord Michael Cecil au fost obligați să se retragă și să treacă sub tăinuire tot ceea ce se întamplase.

Când, în cele din urmă, toate obstacolele au fost depășite, Afghan Wireless a primit licență să instaleze rețeaua de telefonie mobilă și internet, chiar cu trei zile înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. A fost însă prea târziu, iar atacurile nu au mai putut fi prevenite.

Putin dotează armata rusă cu arme psihotronice

Armata rusă va fi dotată cu arme psihotronice. „Asemenea tehnologie va fi comparabilă, în efect, cu armele nucleare, dar va fi  acceptabilă din punct de vedere politic şi ca ideologie militară”, a declarat preşedintele Putin.

Surse apropiate preşedintelui rus au declarat pentru dailymail.co.uk că Putin intenţionează să folosească aceste arme „ca noi instumente pentru atingerea ţelurilor politice şi strategice”.

Introducerea armelor psihotronice în dotarea armatei a fost anunţată încă de săptămana trecută de către ministrul  apărării rus, Anatoly Serdyukov.

Astfel de arme folosesc radiaţii electromagnetice, asemănătoare cu cele ale cuptoarelor cu microunde, care afectează sistemul nervos uman şi au capacitatea de a transforma oamenii în „legume” sau „zombie”.

Cercetările în domeniul armelor electromagnetice au fost dezvoltate, în secret, de către Rusia şi Statele Unite, începând cu anii ’50. În prezent, nu se cunosc detalii concrete legate de aspectul armei sau despre modul de acţiune al acesteia.

Cu toate acestea, multe dintre cercetările anterioare asupra fenomenului au demonstrat că undele de frecvenţă redusă şi anumite raze pot afecta celulele creierului, pot altera funcţiile psihologice şi pot transmite sugestii şi comenzi în mintea unei persoane.

Doze mari de microunde pot afecta funcţiile organelor interne, controla comportamentul uman şi chiar conduce victima către suicid.

„Când această armă a fost folosită pentru a împrăştia o mulţime şi a fost îndreptată către un om, temperatura corpului acestuia a crescut atât de repede, de parcă ar fi fost aruncat într-o tigaie încinsă”, a declarat directorul Centrului de Previziuni Militare din Moscova, Anatoly Tsyganok, referidu-se la armele psihotronice.

Campaniile anti-cerșit: manipulare ieftină

Faptul că trăim într-o lume plină de manipulatori și că nu mai putem avea propria noastră opinie, nu mai uimește pe nimeni. Ceea ce mă surprinde în mod deosebit este că toți discutăm despre ”simț civic” și ”ajutor reciproc”, dar, în același timp, suntem partizanii unor campanii mizerabile anti-cerșit, menite să ne spele creierii în legătură cu o problemă de care se fac raspunzătoare doar autoritățile.

Să luăm, pentru început, câteva exemple  de  campanii ieftine duse împotriva cerșetorilor:

1. „Banii tăi țin copiii în stradă!” – campania din 7 septembrie 2009, organizată de Direcția Generală de Asisteță Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, Episcopia Romanului, Secția 1 Poliție, Fundația de Sprijin Comunitar (FSC) și Asociația Betania.

Oare chiar așa să fie? Dacă, spre exemplu, DGASPC și-ar îndrepta atenția spre a cere primăriei sau CJ din Bacău să construaiscă mai multe orfelinate, ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dacă Secția 1 Poliție din acelaș oraș s-ar îngriji de cei care exploatează copiii cerșetori, încă ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dacă Episcopia Romanului ar dona niște bani sau chiar ar construi un orfelinat și ar avea grijă de copiii internați acolo, tot ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dar dacă toate fundațiile și asociațiile care toacă banii statului degeaba s-ar îngriji ca fiecare copil care stă pe stradă să aibă parte de educație și de o farfurie de mâncare, tot banii mei ar fi responsabili pentru numărul mare de copii care stau pe stradă?

2. Campanie Brașov organiztă de : IPJ Braşov, Poliţia Locală şi Pri­măria Brașov, septembrie 2011

Nu am găsit sloganul, dar n-are nicio relevanță. Cred că nu mai este necesar să repet întrebările de la punctul 1, dar trebuie să adaug că se potrivesc perfect și punctului 2. M-a frapat, însă, declarația şefului poliţiei municipiului Braşov, co­misarul-şef Mircea Popa, în legătură cu subiectul în cauză: „Acest fenomen pro­voa­că disconfort în Braşov, atât localnicilor, cât şi turiştilor, şi cu ajutorul cetăţenilor trebuie să înlăturăm acest obicei.” Practic, un oficial, un organ al statului, mă invită pe mine, cetățeanul de rând, să-i fac treaba. Mă enervează cumplit și faptul că el gândește în locul meu și face falsa afirmație că cerșitul îmi provoacă disconfort. Probabil că sunt cetățeni deranjați de cerșetori, dar nu poți generaliza și, mai ales, nu poți invita pe toată lumea să uite de buna creștere numai pentru a te ajuta pe tine, cel plătit tot din banii mei, să-ți faci datoria.

3. Campania Metrorex. Dacă ați stat în stația de metrou în așteptarea trenului, cu siguranță ați auzit o doamnă care ne invita să nu oferim foloase materiale cerșetorilor pentru că ne vom simți deranjați de prezența acestora.

Eu plătesc prețul unei cartele pentru a mă folosi de serviciile companiei amintite. De ce nu ar angaja Metrorex mai mulți agenți de pază care să ”mă scape” pe mine de ”disconfortul” produs de cerșetori? De ce așteaptă de la mine să fac pe paznicul după ce am plătit călătoria? Este chiar foarte simplu: plătesc, mă folosesc de serviciul lor și la revedere!

De ce am afirmat în titlul articolului că aceste campanii sunt o formă de manipulare ieftină? Instituțiile statului, o groază de fundații și asociații sau regii mai mult sau mai puțin autonome ale statului toacă foarte mulți bani pentru a-mi spăla creierul, în loc să-și facă datoria și să folosească fondurile de care dispun pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm.

Dacă cerșetorii încă există și sunt chiar în număr mare pe străzile orașelor din România, atunci cu siguranță campaniile nu au avut succes. Ce-ar fi să trecem la lucruri mai serioase?

Bunul simț, sentimentele și imaginația, caracteristici care ne definesc ca oamni și ne deosebesc de animale, dacă-mi permiteți, mă obligă să bag în seamă oamenii care întind mâna în fața mea. Știu că majoritatea gândește altfel, dar cunosc și mulți oameni ale căror opinii au fost schimbate de aceste campanii susținute asiduu de autorități leneșe. Cred că ar trebui ca fiecare dintre noi să gândească mai presus de sloganurile mincinoase produse de comunicatori plătiți din fonduri publice.

Mai sunt cei care spun simplu: ”nu-mi pasă de cerșetori, să moară, eu muncesc ca să am bani”.  Nu poți judeca după aparențe, la fel cum nici nu poți trece pe langă un om fără să îl studiezi. Cei care nu pot ”citi” un om și care nu și-au spus niciodată ”mâine poate fi mai rău”  suferă de  lipsă de imaginație.

Boculeț știe să zică ceai, ceiuț și lopățică

”Ca să nu rămână și anul acesta repetent, mam-mare, mamițica și tanti Mița”… l-au luat pe Boculeț pe teren ca să sape șanțuri prin zăpadă și ca să împartă ceai oamenilor înghețați.

Politica cere sacrificii, mon cher! Politicianul adevărat este un om din popor și trebuie să știe cum se dă la lopată, cum se face și se imparte ceaiul  pentru că așa dă bine la imagine.

Boculeț pare, însă, foarte implicat în evenimentele din ultimele zile, ai zice că s-a conectat la o priză de 2.20 V și că nu se mai poate ”deszăpezi”. N-are el timp să dea declarații pe la ”șezătorile” presei, dar caută atenție cu lumânarea. Dacă o gloată de ”tâmpiți și ciumpalaci” n-ar fi acum în Piața Universității scandând ”jos Băsescu” și ”jos Boc”, ai zice că i-ar sta chiar bine lui Boculeț cu lopata-n mână. Problema e ca nimeni nu-l mai crede și că tot ceea ce face nu-i altceva decât un spectacol ieftin de circ.

Poporul român vă dorește ”succesuri” și crede sincer ca  ați fi părut credibil, dar  intr-o alta coregrafie.

Vorbește cu Funeriu, dacă poți

Aplicația prin care oricine poate vorbi cu ministrul Funeriu, de pe site-ul http://www.unpasinainte.edu.ro, nu mai funcționează.

În anul 2008, odata cu schimbarea legii învățământului, a aparut un site care venea în sprijinul elevilor, studenților și cadrelor didactice. Site-ul cuprinde câteva explicații utile în legătură cu ceea ce s-a schimbat în 2008, în sistemul de învățământ. Deasemenea, site-ul cuprinde o secțiune în care oricine poate discuta cu ministrul educației prin videoconferință. Trist este că aplicația care susține videoconferința nu funcționează.

Mai mult, ultimele stiri publicate pe site datează din aprilie 2010. Să înțelegem că acest site a fost creat doar ca o ”scuză” în fața celor nedumeriți de schimbarea legilor învățământului? Simplu: mai schimbăm o lege, mai facem un site ca să ”îndrumăm” poporul, iar apoi lăsăm site-ul părăsit, întrucat ne-am atins scopul și nu mai contează dacă toți au înteles, nu ne mai interesează să oferim sprijin și  generațiilor viitoare.

Am încercat să deschid aplicația, prin care se poate coresponda cu ministrul educației, cu 4 browsere (Explorer, Mozilla, Chrome și Opera). În acest timp am beneficiat de o conexiune foarte bună, de microfon și cameră web conectate la computer.Dacă nu mă credeți, încercați și voi, iar dacă descoperiți că funcționează, spuneți-mi și mie cum ați reușit să discutați cu ministrul.

Paternalismul urlă-n Boc

Abia terminasem eu de scris cuvântul ”paternalism” pe blog, că Boc a ținut neapărat sa-mi demonstreze că am dreptate. Ca și cum Televiziunea Română ar fi fost plantată în gradina lu’ tac-so, iată cum le vorbește el ”copiilor pedeliști” despre directorul TVR:

“Trebuie schimbat, n-a făcut nimic pentru partid! N-a făcut restructurări, nu are un plan, n-a făcut nimic, să-l chemaţi să-l scuturaţi la comisie şi apoi mai vedem, respingem raportul TVR în plen şi putem să-l schimbăm”

Păi domnu Boc, fă-ți mamă televiziune și abonează partidu’ la ea și lasă poporul român să plătească pentru știri obiective, dacă încă mai știi ce-i ală obiectivism, deși mă îndoiesc că bibilica ta seacă se poate gândi la popor. Să înțelegem domnu’ Boc că PDL-ul deține Televiziunea Română și are dreptul de a face restructurări, de a numi directori și de a-i demite, de a ”scutura” personajele angajate pe banii mei și pe banii celorlalți fraieri care platesc pentru televiziunea de stat?

Să mai zică cineva că presa din România nu e guvernată de un regim paternalist!

Ce tip de jurnalism avem în România? Partea a III-a: Concluzie

Din ceea ce am vorbit de una singura în primele părți ale acestui articol ( că oricum ăia de la CanCan and Co. n-or să belească ochii la ce scriu io pă blog și chiar dacă or să belească, banu’ face legea) se desprinde o idee foarte importantă: în România presa de responsabilitate socială este ”sublimă, dar lipsește cu desăvârșire” și cel mai rău e că nimănui nu-i pasă.

Orice regim ar guverna presa română, acesta nu este unul de responsabilitate socială, ci o ciulama de liberalism și paternalism care pute de la o poștă până la nasucul nesimțit al Parlamentului. Dacă Parlamentul e atât de nesimțit precum vă povestesc, eu zic să propunem noi ăștilalți, care mai suntem încă sănătoși la bibilică, schimbarea denumirii de mass-media în mass-îndobitocire, mass-ciumpălăcire,  sau mass-cocalarizare ori mass-manelizare. Oricare dintre aceste noi denumiri sunt mai actuale decât mass-media. Sună mișto, nu?

Avril Lavigne are fața mutilată

Avril Lavigne a fost agresată de cinci persoane, în timp ce se afla în barul unui hotel din Hollywood împreună cu iubitul său, Brody Jenner.
Avril a fost surprinsă, în dimineța de duminică, pentru câteva secunde, când pleca de la hotelul din Hollywood.

Se mai întamplă…

Ce tip de jurnalism avem în România? Partea aII-a: Regimul paternalist

Există 4 tipuri de regimuri în presă: autoritar, comunist, liberal şi de responsabilitate socială. Deşi pare greu de crezut şi muţi oameni habar n-au despre asta, la limita dintre comunism şi liberalism, avem un al cincilea regim de presă, denumit, în unele lucrari de specialitate, paternalist.

Caracteristicile regimului paternalist

Mass-media sunt independete, dar sunt menţinute sub monopolul statului (în special radio-ul şi televiziunea). Acest regim nu exclude calitatea continutului, dar face tot posibilul ca informaţiile considerate „periculoase” să nu ajungă la public. Va sună cunoscut? Mie da. Aproape toată mass-media din România actuală, dacă nu chiar toată este susţinută, nu prin vânzări de spaţiu publicitar, ci prin susţinerea partidelor. În consecinţă, patronii de ziare se simt solidari cu cei care-i finanţează, iar politicienii pot hotărî ce se scrie/spune şi când se poate scrie/spune. În plus, mass-media care nu au nicio culoare, nu au nici şanse de supravieţuire pe piaţa românească (nu primesc autorizaţii de orice fel, nu au alte finanţări decât cele din vânzarea spaţiului publicitar).

Pentru susţinerea ideii de paternalism existent în România, vin cu încă o completare: deşi există legi clare privind informaţia publică, mulţi dintre directorii instituţiilor publice refuză să numească purtători de cuvânt sau să ofere informaţii presei (se întâmplă, în special, în provincie). Mai mult, instituţiile publice române ale anului 2011 nu au paginii web şi birou de presă! Refuz să cred ca oamenii care lucrează pentru aceste instituţii sunt incompetenţi… şi ce dacă sunt? Ar putea să înveţe cum se foloseşte Internetul, nu cred că ar fi atât de greu de realizat acest lucru. Problema e ca nimeni nu vrea ca aceşti angajaţi să ofere prea multe informaţii despre instituţiile în cauză. Suntem, deci, guvernaţi de un regim cât se poate de paternalist, iar presa nu poate fi altfel decât regimul politic.