Faptul că trăim într-o lume plină de manipulatori și că nu mai putem avea propria noastră opinie, nu mai uimește pe nimeni. Ceea ce mă surprinde în mod deosebit este că toți discutăm despre ”simț civic” și ”ajutor reciproc”, dar, în același timp, suntem partizanii unor campanii mizerabile anti-cerșit, menite să ne spele creierii în legătură cu o problemă de care se fac raspunzătoare doar autoritățile.
Să luăm, pentru început, câteva exemple de campanii ieftine duse împotriva cerșetorilor:
1. „Banii tăi țin copiii în stradă!” – campania din 7 septembrie 2009, organizată de Direcția Generală de Asisteță Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, Episcopia Romanului, Secția 1 Poliție, Fundația de Sprijin Comunitar (FSC) și Asociația Betania.
Oare chiar așa să fie? Dacă, spre exemplu, DGASPC și-ar îndrepta atenția spre a cere primăriei sau CJ din Bacău să construaiscă mai multe orfelinate, ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dacă Secția 1 Poliție din acelaș oraș s-ar îngriji de cei care exploatează copiii cerșetori, încă ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dacă Episcopia Romanului ar dona niște bani sau chiar ar construi un orfelinat și ar avea grijă de copiii internați acolo, tot ar mai ține banii mei copiii în stradă? Dar dacă toate fundațiile și asociațiile care toacă banii statului degeaba s-ar îngriji ca fiecare copil care stă pe stradă să aibă parte de educație și de o farfurie de mâncare, tot banii mei ar fi responsabili pentru numărul mare de copii care stau pe stradă?
2. Campanie Brașov organiztă de : IPJ Braşov, Poliţia Locală şi Primăria Brașov, septembrie 2011
Nu am găsit sloganul, dar n-are nicio relevanță. Cred că nu mai este necesar să repet întrebările de la punctul 1, dar trebuie să adaug că se potrivesc perfect și punctului 2. M-a frapat, însă, declarația şefului poliţiei municipiului Braşov, comisarul-şef Mircea Popa, în legătură cu subiectul în cauză: „Acest fenomen provoacă disconfort în Braşov, atât localnicilor, cât şi turiştilor, şi cu ajutorul cetăţenilor trebuie să înlăturăm acest obicei.” Practic, un oficial, un organ al statului, mă invită pe mine, cetățeanul de rând, să-i fac treaba. Mă enervează cumplit și faptul că el gândește în locul meu și face falsa afirmație că cerșitul îmi provoacă disconfort. Probabil că sunt cetățeni deranjați de cerșetori, dar nu poți generaliza și, mai ales, nu poți invita pe toată lumea să uite de buna creștere numai pentru a te ajuta pe tine, cel plătit tot din banii mei, să-ți faci datoria.
3. Campania Metrorex. Dacă ați stat în stația de metrou în așteptarea trenului, cu siguranță ați auzit o doamnă care ne invita să nu oferim foloase materiale cerșetorilor pentru că ne vom simți deranjați de prezența acestora.
Eu plătesc prețul unei cartele pentru a mă folosi de serviciile companiei amintite. De ce nu ar angaja Metrorex mai mulți agenți de pază care să ”mă scape” pe mine de ”disconfortul” produs de cerșetori? De ce așteaptă de la mine să fac pe paznicul după ce am plătit călătoria? Este chiar foarte simplu: plătesc, mă folosesc de serviciul lor și la revedere!
De ce am afirmat în titlul articolului că aceste campanii sunt o formă de manipulare ieftină? Instituțiile statului, o groază de fundații și asociații sau regii mai mult sau mai puțin autonome ale statului toacă foarte mulți bani pentru a-mi spăla creierul, în loc să-și facă datoria și să folosească fondurile de care dispun pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm.
Dacă cerșetorii încă există și sunt chiar în număr mare pe străzile orașelor din România, atunci cu siguranță campaniile nu au avut succes. Ce-ar fi să trecem la lucruri mai serioase?
Bunul simț, sentimentele și imaginația, caracteristici care ne definesc ca oamni și ne deosebesc de animale, dacă-mi permiteți, mă obligă să bag în seamă oamenii care întind mâna în fața mea. Știu că majoritatea gândește altfel, dar cunosc și mulți oameni ale căror opinii au fost schimbate de aceste campanii susținute asiduu de autorități leneșe. Cred că ar trebui ca fiecare dintre noi să gândească mai presus de sloganurile mincinoase produse de comunicatori plătiți din fonduri publice.
Mai sunt cei care spun simplu: ”nu-mi pasă de cerșetori, să moară, eu muncesc ca să am bani”. Nu poți judeca după aparențe, la fel cum nici nu poți trece pe langă un om fără să îl studiezi. Cei care nu pot ”citi” un om și care nu și-au spus niciodată ”mâine poate fi mai rău” suferă de lipsă de imaginație.
S`auzim de bine! 