Ce tip de jurnalism avem în România? Partea aII-a: Regimul paternalist

Există 4 tipuri de regimuri în presă: autoritar, comunist, liberal şi de responsabilitate socială. Deşi pare greu de crezut şi muţi oameni habar n-au despre asta, la limita dintre comunism şi liberalism, avem un al cincilea regim de presă, denumit, în unele lucrari de specialitate, paternalist.

Caracteristicile regimului paternalist

Mass-media sunt independete, dar sunt menţinute sub monopolul statului (în special radio-ul şi televiziunea). Acest regim nu exclude calitatea continutului, dar face tot posibilul ca informaţiile considerate „periculoase” să nu ajungă la public. Va sună cunoscut? Mie da. Aproape toată mass-media din România actuală, dacă nu chiar toată este susţinută, nu prin vânzări de spaţiu publicitar, ci prin susţinerea partidelor. În consecinţă, patronii de ziare se simt solidari cu cei care-i finanţează, iar politicienii pot hotărî ce se scrie/spune şi când se poate scrie/spune. În plus, mass-media care nu au nicio culoare, nu au nici şanse de supravieţuire pe piaţa românească (nu primesc autorizaţii de orice fel, nu au alte finanţări decât cele din vânzarea spaţiului publicitar).

Pentru susţinerea ideii de paternalism existent în România, vin cu încă o completare: deşi există legi clare privind informaţia publică, mulţi dintre directorii instituţiilor publice refuză să numească purtători de cuvânt sau să ofere informaţii presei (se întâmplă, în special, în provincie). Mai mult, instituţiile publice române ale anului 2011 nu au paginii web şi birou de presă! Refuz să cred ca oamenii care lucrează pentru aceste instituţii sunt incompetenţi… şi ce dacă sunt? Ar putea să înveţe cum se foloseşte Internetul, nu cred că ar fi atât de greu de realizat acest lucru. Problema e ca nimeni nu vrea ca aceşti angajaţi să ofere prea multe informaţii despre instituţiile în cauză. Suntem, deci, guvernaţi de un regim cât se poate de paternalist, iar presa nu poate fi altfel decât regimul politic.