Observ că jurnalismul din România se îndreaptă tot mai mult spre liberalism. Numeroasele tabloide, al căror scop este doar câştigul, tronează pe piaţa presei autohtone. Patronii de ziare sunt însetaţi de câştiguri şi aduc în faţa publicului non-valori, neasumându-şi responsabilitatea socială faţă de publicurile lor. Nu trebuie să fii mama Omida ca să realizezi că publicul, din ce în ce mai numeros, al acestor tabloide este needucat şi dezinformat. Valorile deontologice dispar ca bucăţile de ciocolată din ambalajul deja deschis.
Care sunt rolurile presei?
Primul este acela de a informa publicurile cu privire la evenimentele importante care se petrec în societate. Foarte importantă este trierea şi ierarhizarea acestor evenimente. În funcţie de trierea şi ierarhizarea lor, se educă şi publicul. Dacă presa autohtonă considera important ce a mâncat Zăvoranca la prânz, atunci cu siguranţă publicul va fi educat să considere importantă dieta non-valorii amintită anterior. Mai mult, presa stabileşte agenda zilei. Prin agendă înţelegem ceea ce este important, ceea ce se discută în societate. Dacă vom continua să scriem în presă despre culoarea chiloţilor Alexandrei Stan, este normal ca publicul să preia această informaţie şi să o considere importantă.
Al doilea rol, foarte important şi el, este acela de supraveghere. Presa trebuie să supravegheze la respectarea legilor, promisiunilor guvernaţilor, la buna desfăşurare a activităţilor în instituţiilor publice. Îndatoririle morală şi deontologică ale jurnaliştilor sunt de a supraveghea pe cei aleşi de popor şi de a le face publice greşelile. Mass-media ajută la progresul societăţii doar dacă sunt responsabile din punct de vedere social. Mă întreb cum dracului afectează societatea faptul că, spre exemplu, madam Udrea şi-a cumpărat poşetă nouă?
Un alt rol foarte important al presei este acela de transmitere a culturii, de formare a unei imagini despre lume. Aceste două roluri sunt foarte importante pentru generaţia tânără. Dacă jurnaliştii nu oferă tinerilor articole care să ii ajute pe să-şi formeze o idee obiectivă despre lume, atunci tinerii vor înghiţi mizeria tabloidelor şi o vor substitui culturii. Din toată această mascaradă va rezulta un public tânăr needucat şi incult. Viitorul românilor se află în mâinile unor patroni de tabloide, avizi de câştiguri. Educaţia şi cultura copiilor noştri se leagă de un sistem de învăţământ precar şi de o presă iresponsabilă. Mă întreb câtă cultură există, oare, într-o emisiune în care două fufe se ceartă pentru un bărbat?
Stimularea distracţiei este o a partra funcţie a presei. Această funcţie este foarte utilă atunci când este combinată cu una dintre cele prezentate anterior. Dar ce ne facem atunci când este goală şi iresponsabilă? Ce se întâmplă atunci când peste tot vedem doar sâni, mahalagioaice şi cocalari sau manelişti? Ajungem, uşor, uşor, un popor îndoctrinat de diete, vedete, showuri, câştiguri, sâni, manele şi alte ”valori” aduse la rang de distracţie de mâinile unor jurnalişti nepricepuţi.
Mă sperie gândul că aceste făpturi jalnice, care ne sunt prezentate în presa tabloidă şi în show-urile televizate, vor ajunge, dacă nu cumva o fac deja, să educe un popor care acceptă tot ceea ce-i întinde un jurnalist mort de foame.
S`auzim de bine! 